A fost o data ca niciodata,
O fetita pe nume Ili. De cand se trezea dimineata Fetita Ili era obosita si plictisita.
- Ohhh iar a venit dimineata... mormaia Ili si nu vroia sa se dea jos din pat.
- Ohhh iar lapte cu cereale la micul dejun...stramba Ili din nas.
Parca nimic nu avea gust pentru ea totul era plictisitor si neinteresant.
- Iar trebuie sa ma duc la scoala ...se intindea adormita Ili.
Nu avea chef de nimic, simtea ca orice face nu ajunge nicaieri. Ca parca nimic din ce facea nu se vedea si nu i se parea important si atunci nu mai facea nimic.
- Iar trebuie sa iau aceasi pantofi ...
Si pentru ca nimic nu-i placea, parca si hainele o strangeau si o blocau iar pantofii o bateau la picioare.
Tragea ghiozdanul dupa ea, nimic frumos si important nu o astepta. Mergea cu capul in jos pe acelasi drum, la aceasi scoala, cu aceasi colegi. Si zilele ii pareau toate la fel, nimic nou. Aproape ca mergea cu ochii inchisi caci stia drumul pe dinafara.
Cum mergea ea plictisita pe drum, Ili s-a impiedicat si a cazut in iarba direct cu fata-ntr-un fir de papadie! Iar fulgii de papadie au sarit razand pe nasul ei si au gadilat-o. Hapciu, a stranutat Ili uimita!
Dar ce sa vezi, langa firul de papadie, stralucea o Lupa Magica, probabil cazuse de la vreo zana in timp ce zbura.
Uimita, Ili a a luat incetisor Lupa Magica, a dus-o in dreptul ochilor si wooow: o lume magica a aparut in fata ei! Pe firele de iarba straluceau mii si mii de sclipiri de lumina!
Ili a ridicat cateva fire de iarba si a descoperit o imbulzeala de gaze si o galagie de nedescris!
Iar in mijloc o furnica plictisita care abia se misca.
Furnici mici si mari roiau grabite in jurul ei, dadeau peste ea, o impingeau care mai de care. Toate se grabeau pline de viata sa-si faca treaba importanta.
- Ohhh o Furnica! Exact ca in cartile mele, a exclamat Ili cu ochi mari si curiosi si s-a asezat mai bine in iarba sa priveasca Furnica prin Lupa.
Furnica era ... asa ca toate furnicile, nici prea mare nici prea mica, nici prea frumoasa nici prea urata.
Dar un lucru era sigur: Ili a dat peste cea mai bosumflata si nemultumita Furnica din tot musuroiul!
Nici nu se trezea bine dimineata, ca Furnica era deja obosita, cu ochii pleostiti si mormaia:
- Oh inca o zi de adunat fire de nispip, iar fire de nisip ...
Si abia se misca afara din musuroi fara nicio tragere de inima caci zi de zi nu facea decat sa adune fire de nisip unul cate unul, asta era treaba ei.
Furnicii i se parea ca nu ajungea nicaieri, ca parca sta pe loc. Pe zi ce trecea musuroiul devenea din ce in ce mai urias iar ea din ce in ce mai mica!
Vedea celelalte furnici topaind de bucurie cum se intorceau la musuroi cu fel de fel de lucruri interesante: capete de ata colorata, bobite dulci de zahar, ba chiar si migdale. Unele aduceau chiar si bucati uriase de rosii! Altele coseau nasturi colorati gasiti pe drum. Alte furnici adunau bucati de hartie si varfuri mici de creioane cazute din ghiozdane si scriau carti importante pentru furnici.
Furnica nemultumita bodoganea cu bobita de nisip in spate :
- De ce nu fac si eu nimic special? Doar fire de nisip, fire de nisip cat vezi cu ochii.
Lasa umerii-n jos, atenutele atingeau trist pamantul si nimic nu parea sa o bucure.
- Toata ziua fire de nisip ... se balanganea furnica obosita pe un fir de iarba.
- Bazzz De ce esti obosita? i-a zambit o Albina din mijlocul unei flori de musetel.
Furnica a ridicat plictisita si satula ochisorii negri si a oftat:
- Sunt blocata aici in musuroiul asta plin de nisip!
- Bazzz Dar cine te tine pe loc Furnica?
- Pai trebuie sa adun nisip si iar nisip, asta ma tine pe loc, nu pot sa fac nimic altceva.
- Bazzz Dar ce altceva ai vrea sa faci?
Furnicuta a ridicat ochii spre papadii, pareau atat de sus si de inalte.
- Nu stiu ... ce as putea sa vreau? Nu stiu sa fac nimic altceva in afara de strans nisip. Eu sunt doar o furnica ce aduna fire de nisip pentru musuroi.
- Ahaaa pai tocmai asta-i problema! Daca te vezi doar o Furnica ce cara nisip esti doar o Furnica de nisip! Dar adevarul e ca Tu nu esti DOAR o Furnica! Tu esti ORICE Furnica vrei sa devii! Intrebarea este Ce furnica vrei sa fii?
- Cum adica ... m-ai blocat cu intrebarea asta!
- Mai intai alegi ce fel de Furnica vrei sa fii si incepi sa te imaginezi ca fiind acea furnica.
- Dar cum sa fac asta?
- O sa descoperi singura, doar intreaba-te cine vrei sa fii si asculta raspunsul.
Albinuta s-a ridicat din floare, si-a scuturat picioarele de polen si i-a facut cu mana zambind:
- Tu esti singura care alege cine vrei sa fii! Nimeni altcineva in afara de tine nu poate alege ce fel de furnica sa devii!
Furnica a plecat si ea mai departe gesticuland din maini si vorbind singura iar Ili o urmarea cu interes prin lupa.
- Cum adica sa devin altfel de furnica? bodoganea Furnica singura.
A ajuns in fata unui strop de apa si s-a oprit. S-a aplecat deasupra apei si a ramas fata in fata cu imaginea ei din apa. Pentru prima data se uita la ea si se admira in oglinda.
- Hmmm Oare ce fel de Furnica mi-ar placea sa fiu?
A atins apa cu antenutele ca si cum isi mangaia imaginea si a ascultat.
- Stiu! As vrea sa fiu o furnica de lumina! O furnica ce aduce lumina in musuroi!
De atunci in fiecare dimineata Furnica se trezea plina de viata si bucurie:
- Uraaa, Inca o zi de lumina!
Acum stia exact ce are de facut: topaia din musuroi afara, isi lua umbrela de papadie si zbura cat de sus putea, unde nici nu visa ca poate ajunge.
Se aseza confortabil in lumina soarelui si incepea sa adune bobite de nisip stralucitoare de lumina pe care le aducea cu bucurie in musuroi.
Dintr-o Furnica nemultumita de nisip devenise o Furnica de lumina!
Intre timp, Zanuta se intorsese dupa Lupa pierduta. A vazut-o la fetita Ili in mana si a strigat bucuroasa:
- Oh aici era Lupa mea magica! Iti multumesc ca ai avut grija de ea!
Si Zana i-a strigat din zbor:
- Lupa cu care vedem sclipirile e in ochii fiecaruia! La radacina unui fir ti se pare urat si neimportant dar cand te uiti de deasupra ti se pare minunat!
Fetita Ili s-a ridicat din iarba si si-a continuat drumul obisnuit spre casa.
Dar ce ciudat, drumul pe care mergea zi de zi si il cunostea atat de bine, ii parea acum complet nou!
Si parca toate in jur ii vorbeau! De cum o vedeau venind, frunzele saltau bucuroase in sus si-n jos si o salutau: Salut Ili! Florile isi aplecau capsoarele galbene si o salutau si ele, petale albe de flori dansau in jurul ei. Firele de iarba mai rusinoase isi ascundeau varful in pamant iar altele se fataiau mandre in fata fetitei Ili.
Fetita Ili respira odata cu suflu vantului si asculta soaptele din jur:
"Fiecare copac are o poveste, fiecare bat, fiecare frunza vorbeste! Tu hotarasti pe ce pui Lupa din ochii tai. Acolo unde crezi ca nu se vede nimic, e o lume intreaga de bucurie si frumusete!"
Sfarsit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu